Cred ca o comisie parlamentara de ancheta este mai mult decat necesara. Pentru ca la mijloc nu se afla cariera dlui Botos sau a unor procurori. Nici onoarea dnei ministru. La mijloc se afla Romania, dar si onoarea justitiei noastre. Daca dna ministru putea sa faca ceva pentru Romania si nu a facut, sa plateasca. De mai bine de o luna incerc sa scriu despre cum a incremenit PSD in proiect, despre slaba, iar uneori penibila prestatie politica a celui mai important partid din opozitie. Realitatea m-a impiedicat de fiecare data. Lucruri mult mai importante ori mai grave s-au petrecut, se petrec, asa incat ramane, poate, pentru data viitoare.
Un remarcabil poet a facut praf guvernarea. Domnia sa nu era suparat pe lipsa de performanta, in special economica, a executivului. Nu era deranjat de inexistenta unui proiect clar si convingator pentru Romania. Amarnica suparare i-a fost provocata de renuntarea la alegerile anticipate, care ar fi permis o guvernare fara opozitie, de neputinta inlocuirii presedintilor Senatului si Camerei Deputatilor, ba chiar si a judecatorilor Curtii Constitutionale, de mentinerea sefilor serviciilor de informatii si a unor ambasadori. Una peste alta, o guvernare de chirpici in care preturile la benzina, gaze sau lumina nici nu mai conteaza. Cat despre nivelul de trai sau mortalitatea infantila, acestea sunt mai putin importante decat dnii Vacaroiu, Nastase sau Timofte. Respectarea drepturilor omului ? Un moft costisitor.
O reprezentanta a societatii civile, poate cea mai importanta, dna Alina Mungiu Pippidi cere instituirea prezumtiei de vinovatie pentru intreg poporul, ca sa nu mai pierdem vremea cu justitia. Peste 200 de ani de lupta pentru respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sunt calcati in picioare. Nici o reactie din partea politicienilor, presei sau a societatii civile. Daca dl CV Tudor ar fi ceru
