Atos, afurisit, muscator si buruienos la vorba. Asa poate sa-ti para conu' Jan, daca te uiti la el din fuga. Nu ca n-ar fi si-asa. Sa te fereasca sfantu' sa intri-n gura lui, mai cu seama daca-i deja pornit: zici ca-i un gospodar de la Mitoc, burzuluit din cauza unui ghital strain, scapat din funie taman in popusoii cui nu trebuie.
De asta conu' Jan nu prea-i prizat de surtucarii subtirei, cu nasul fin si maniere de odicolon, care-l gasesc prea peizan pentru asfaltul delicat al Iesilor. Atata rau...! Ca orice gospodar, conu' Jan si-a cautat de ale lui, avand doar grija lucrului bine facut. Si cand era cercetator, si cand s-a mutat la Universitate, si cand toca marunt arhivele, si cand preda istorie in Statele Unite ori in Anglia, si cand era decan, si-acuma, cand ar putea sa sada bine-mersi deoparte, lasand si altora placerea buchiselii in teancurile de hartoage prafuite, din care unele-s din vremea cand puricele se potcovea cu potcoave de-o mie de ocale, si inca-i parea ca-i usor.
Fiindca (am uitat sa va spun) asta face conu' Jan: cauta in hartoage, ca sa le spuna cum a fost celor care ar putea sa inteleaga cum va sa fie. O munca destul de inutila, desigur, caci nu produce nici energie ieftina, nici trenuri mai rapide, si nici macar vreo alifie tamaduitoare.
Si tocmai fiindca e vorba de-o munca inutila, desigur, multi nu-nteleg de ce e conu' Jan asa chisat si-asa avan cand vine vorba de hartoagele pe care de ani de zile le tot editeaza si nu le mai termina. Zau asa... Doar n-o fi vorba de vreun diagnostic ori de vreun calcul pentru cine stie ce racheta... Nu? Si, la urma urmei, va intrebati dumneavoastra, ce mi-o fi venit sa scriu despre nu's' ce profesor de hartoage, taman acu', cand gazu' s-a scumpit iar, si rusii ar putea sa ni-l taie, asa scump cum e?
Daca ar avea timp, conu' Jan ar putea sa va explice, zambind a rade, ce legatur
