- Cultural - nr. 5 / 10 Ianuarie, 2006 Cea mai verosimila origine a numelui de Gurghiu este cea latina, derivand din cuvantul «gurgulio», devenit in limba romana «gurgui». Acest cuvant, in limba romana are mai multe intelesuri, printre care si acela de varful unui deal, al unui munte. «Magura cea gurguiata n-o doboara vant vreodata" (Anton Pann); «Opanzul era spre miazazi de un gurgui de deal" (Sandu Aldea). Pentru aceasta origine pledeaza si cea mai veche denumire documentara a Gurghiului si anume «GURGEN", pe care o gasim intr-un document privind Episcopia Agria din Cehia de azi, semnat la Gurghiu de Bela IV, regele Ungariei, la 23 februarie 1248. Romanii, cei mai vechi locuitori ai regiunii, au putut numi Dealul Cetatii «gurgui», dupa forma pe care de fapt o are acest deal, destul de batator la ochi, incat a putut determina atat numele raului, cat si al tinutului. In partea de nord-est a comunei Gurghiu, se afla o fortareata, care a fost ridicata prin secolul al XII-lea. Aceasta era sediul Comitelui suprem al secuilor. Mai tarziu, a fost resedinta principilor Transilvaniei. In decursul veacurilor, a fost, impreuna cu comuna Gurghiu, proprietatea diferitelor familii de nobili, astfel: pe la anul 1453, era proprietatea lui Ioan Huniade; pe la anul 1585, era proprietatea familiei Hagymasi; pe la anul 1594, era proprietatea familiei Kovacsoczy; pe la anul 1630, era proprietatea familiei Rakoczy; iar pe la anul 1630, era proprietatea familiei Szigiszmund Barcsay. Dupa trecerea Transilvaniei sub stapanirea austriaca (1688), in timpul rascoalei conduse de Francisc Rakoczy II, austriecii, dupa un asediu de sapte luni, luand cetatea cu tunurile, au daramat-o, in 1708. Domeniul cetatii l-au arendat in 1734, pe 99 de ani, familiei catolice secuiesti Bornemisza, fosta Csutak, din Casin-Ciuc. Arendasul Bornemisza, dupa un proces care a durat 27 ani, pentru investitiil