Activitatea primãriei ne priveşte în egalã mãsurã pe toţi, pentru cã, la urma urmei, cel care stã pe scaunul de primar a ajuns acolo datoritã nouã. Nu conteazã dacã l-am ales sau nu, conteazã cã datoritã dreptului nostru de a alege se aflã pentru o perioadã oarecare în acel post. Aşa cã, dacã nu s-a opus atunci când ne-am manifestat încrederea în el, ar trebui sã aibã aceeaşi reacţie acum, când nivelul de încredere scade vertiginos.

Dupã 1989, în fotoliul de primar al municipiului Târgu Mureş au stat pe rând, pentru perioade diferite de timp, oameni numiţi sau aleşi sã ne reprezinte. Primul instalat în fotoliul de primar postcomunist a fost, preţ de câteva zile, avocatul Kincses Elod. Consecvent în crezurile lui, dupã câteva zile a fost debarcat, iar generalul în rezervã Ioan Scrieciu i-a luat locul. La alte câteva zile distanţã, colonelul în rezervã, Ioan Judea, a fost instalat în aceeaşi funcţie, dar pentru cã politica "este un teren prea dur şi murdar" s-a întors cum îi stã bine unui fost ostaş care se respectã la Asociaţia Naţionalã Cultul Eroilor. A urmat alt primar numit, Dumitru Moldovan, care a asigurat interimatul pânã în luna februarie, pentru ca apoi funcţia sã ajungã la Orban Dezideriu, un "bãiat integru şi cinstit", cum îl apreciazã toţi foştii primari, care a câştigat încrederea tuturor şi a stat pe post pânã la alegerile din 1992. A predat apoi ştafeta primuluâ primar ales al oraşului, Nagy Victor Gyozo, "un om demn şi de onoare, care şi-a fãcut datoria pe funcţie, nu pe etnie". În anul 1990, ne-am câştigat dreptul de a merge în drumeţii cu noul primar, Fodor Imre, primarul despre care ceilalţi spun fãrã rãutate cã a fost primarul cãruia "unele lucruri nu i-au ieşit bine, sau chiar deloc, dar e un tip de gaşcã". Dacã pânã aici totul e bine şi toţi "foştii" sunt prieteni şi nu se sfiesc sã se împungã unii pe alţii, atunci când e vorba de actua