CASE SI OAMENI Sau spiritul lui Mihail Kogalniceanu, impregnat in casa pe care a locuit-o

Lasand istoricilor voluptatea de a scrie despre coplesitoarea personalitate a lui Mihail Kogalniceanu, noi ne vom ocupa aproape exclusiv de casa pe care o locuit-o o buna bucata de vreme, casa avand ea insasi o istorie fascinanta, care se identifica, deloc intamplator, cu istoria pamantului si neamului romanesc de 200 de ani incoace.

In urma unui schimb cu familia Hermeziu (care primeste mosia Cogalnic si suma de 4.000 de galbeni), vornicul Ilie Kogalniceanu, tatal lui Mihail, intra in posesia caselor din mahalaua ieseana "Muntenimii de Mijloc" in anul 1818. In urmatorii 20 de ani proprietatea se mareste, ajungand sa se intinda pe o suprafata de peste 7.000 mp, iar pe asa-numita "Ulita din dosul Bunei Vestiri" se ridica noi constructii, se fac amenajari si imbunatatiri. Stim ca in 1888, la comanda lui Kogalniceanu, arhitectul Carol von Kugler a imbunatatit aspectul arhitectural al casei, dandu-i forma neoclasica pe care o pastreaza si azi.

ZIDURI PE CARE S-A CLADIT ISTORIA

Construita pe temelii de piatra, casa cuprindea la parter noua camere si un imens hol de primire, iar la demisol - trei incaperi, un gherghir si doua camari. Fiecare incapere avea o linie decorativa diferita. Spre exemplu, peretii salonului erau lambrisati pana la jumatate, iar scafa si tavanul erau pictate cu motive georgice si bucolice, in timp ce sufrageria (aflata la demisol) era "uloiata" cu tehnici ce doreau sa imite faldurile de catifea.

Mai trebuie stiut ca, la mica distanta de cladire, pe proprietate se aflau si casa veche, precum si dependintele ingloband bucatarii, spalatorii, hambare etc. In mijlocul curtii se construise o fantana pietruita, iar in gradina, un foisor din caramida.

In 1851, constrans de creditori, Mihail Kogalniceanu este nevoit sa vanda ca