Acum 16 ani a apus epoca in care egalitarismul ne era impus de doctrina socialista. Cu exceptiile numite membri ai nomenclaturii, care aveau voie sa fie mai egali decat plebea, fara a li se intampla nimic, fara a fi luati la intrebari de cineva. Am trecut peste noapte intr-o alta lume, intr-un alt ciclu istoric. Nu i-a intrebat nimeni pe cei care, in socialism, fusesera mai egali decat altii de unde si-au strans averile. Nu i-a intrebat, pentru ca nu avea cine. Ar fi fost o mascarada de test in fata oglinzii.
Au urmat ani in care romanii, in masa, s-au zbatut sa demonteze aceasta doctrina care i-a frustrat ani de zile. Sa nu va imaginati ca oamenii care au reusit sa se claseze, financiar vorbind, mult deasupra celorlalti au fost cei carora statul le luase pamanturile, conacele, casele, banii, in anii nationalizarii, care au fost inchisi pe nedrept pentru opinii divergente de cele ale puterii ori pentru trecutul "nesanatos". Au fost tot imbogatitii epocii de aur care, in primii ani de dupa decembrie '89, au ajuns sa detina averi care ar face sa paleasca de invidie si stirpele boieresti ale secolului trecut. Nici pe ei nu i-a intrebat nimeni nimic despre modul in care le-au strans si nici o lege care sa le stea in coaste nu exista.
La aproape 17 ani de la cotitura dinspre socialism spre democratie, in lipsa unor legi clare, am ajuns sa vedem ca, din nou si tot pe nedrept, se pune semnul egal intre parveniti si oamenii care au castigat cinstit banii, care isi pot justifica pana la ultimul leu averile, sa fie priviti cu neincredere si dezaprobare si numiti la unison hoti.
Acum cativa ani, de gura presei, de ochii Vestului, functionarilor publici le-a fost impusa completarea unor declaratii de avere.A fost si a ramas o pura formalitate, o eticheta pe care proprietarul scrie ce vrea, functie de interese. Majoritatea declara mult mai putin, trecandu-si paman