Nu-i de mirare ca strainii dau buzna in Romania sa faca bani. E un taram binecuvantat, unde pana si batranele de peste 90 de ani fac intr-o frenezie afaceri care le aduc sute de mii de euroi, pe care ii lasa apoi mostenire nepotilor versati mai putin in business si mai mult in politica. La fel si la bursa, castigurile sunt fulminante.
Pana si o simpla actiune se vinde la preturi astronomice fata de valoarea initiala, asigurand astfel traiul decent al unui alt important contingent de politicieni. Este adevarat, marile castiguri, cum-necum, se lipesc tot de politicieni, de rudele sau de apropiatii acestora, care au noroc la afaceri, la castigat licitatii din bani publici, la informatii pretioase pentru speculatiile bursiere.
Pentru unii diplomati straini acest noroc pare inexplicabil. Pentru noi a devenit deja obisnuinta. Intre timp si in paralel, autoritatile se dau de ceasul mortii in lupta cu perfida coruptie.
Nici n-a inceput bine anul si premierul a organizat o mare adunare a diriguitorilor acestui sport national, proferand amenintari groaznice la adresa coruptilor si a organelor si organismelor care nu-si fac treaba. La fel si presedintele.
Intre doua drumuri pe Valea Oltului, mai arunca o ghiulea catre grupurile de interese ce graviteaza in jurul Ministerului Economiei si din cauza carora platim de ani de zile un pret prea mare pentru gazele rusesti. Intelegem ca din motive de comision necurat.
Ministrul Economiei se simte vizat si sare cu replica: pretul nu e mai mare, iar presedintele risca sa fie acuzat de tainuire daca nu spune clar care sunt grupurile de interese.
In final, n-am inteles nimic: este sau nu costul gazelor mai mare pentru noi decat pentru restul lumii? Sunt sau nu grupuri de interese? Iese ceva din toate aceste comitete, comitii, adunari si declaratii anticoruptie sau ne in
