Surpriza relativa a Colocviului de la Cluj a reprezentat-o discreta politizare a discursului de catre participantii francezi, pe fondul votului negativ pe care electoratul hexagonal – si, ulterior, cel olandez – l-au dat nu de mult Constitutiei Europene. Astfel, am desprins, daca am interpretat corect, doua motivatii subiacente pentru decantarea acestei nelinisti. Prima deriva dintr-o incompatibilitate stilistica globala: Constitutia Europeana – sugerau participantii de la Cluj – a impus un model unitar intr-o Europa a pluralitatilor, in care insasi reprezentarea imaginara ca atare a continentului are parte de interpretari regionale variate, in functie de istoria, pozitia de putere si geografia simbolica a comunitatii care o practica. In acest sens, s-a vorbit mult la Cluj – indeosebi slovenul Bojan Baskar, asupra caruia voi reveni – de „identitati frontaliere“, specifice regiunilor de aculturatie, de la diferitele margini ale continentului, si de faptul ca, in numeroase cazuri, identitatea imaginara a unei regiuni e stratificat conceputa, pe simplul motiv ca identitatea politica sau culturala explicita nu coincide intotdeauna cu identitatea etnica, uneori mai puternica, ea dind nastere si unor razboaie cumplite, cum s-a intimplat in Iugoslavia.

Oricum, acesta a fost un alt aspect care se cere a fi remarcat din start: toti participantii – fara exceptie – si-au conceput discursul in functie de identitati regionale si plurale, stratificate.

Sedinta inaugurala s-a desfasurat in Aula Magna a Universitatii „Babes-Bolyai“, beneficiind de prezenta lui Andrei Marga, presedintele Consiliului Academic, a lui Emil Boc, primarul Clujului, si a decanului Facultatii de Litere, Mircea Muthu. Acesta din urma a si tinut, de altfel, un discurs inaugural de contextualizare, vorbind despre identitatea spirituala a sud-estului european ca spatiu de coexistenta a trei