- Social - nr. 8 / 13 Ianuarie, 2006 Nazaret - Ajungem la Nazaret si drumul cel mai drept si mai scurt ne duce la Biserica Ortodoxa "Sf. Gavriil". Totul te-mbie la liniste sufleteasca, caci, grijuliu, EL da viata apei si cele cateva scari te poarta spre lumina, adica, izvorul Mariei, unde te primenesti din adancuri. Imi fac caus palmele si beau apa. E rece, si astampara doruri fara a ma mai intreba "de ce" si "de unde". E linistitoare apa si parca si azi mi se prelinge din caus printre degete. Mai fac cativa pasi pe stradute, unde, cu siguranta, Sfanta Familie isi purtase cu semetie destinul si-ajungem la cea mai semeata dintre semete, Biserica Catolica "Buna Vestire". Intram si totul e maret, e rece, coloanele sunt solide, sustinand istorii, impresioneaza si mai putin ma incalzeste. E straniu ce spun, dar caut si greu gasesc spiritual si nu palpabil, trecutul = casa Mariei, prezentul = Iisus si Maria si viitorul = e ochiul meu plecat sa caute in varful cupolei, atingerea de...maine. Sau e doar gandul nebunaticului Icar? Nu stiu, dar mai privesc odata vitraliile si privirea trista, vesela sau inteleapta a Mariei din universalitatea perceperii sale. Plec, stiind ca nu intotdeauna lacasul mare tine de cald sufletului aflat in umblet prin nebanuite cotloane. CANA _ Simt ca-mi este sete, semn ca minunea este aproape, asa ca-mi continui drumul, ajungand a bate la portile ce-aduc licoarea. Am deschis portile Bisericii Ortodoxe din Cana si inca aud freamatul nuntii din casa lui Simion Cananitul, dar si ruga Mariei ca EL sa infaptuiasca minunea, apa prefacandu-se in vin. Mangai cu palmele cele doua vase ce adapostisera in vreme vinul, si-parca boaba de strugure m-atinge, lasand azi visul pentru impartasanie. Si e bun, stingand toata dulceata razelor de soare, bandu-l in degetare de lemn si cu multa ... masura. TIBERIAS - N-am ragaz decat de-o noua instiintare ca drumul