Dupa ce trage cateva tunuri pe piata imobiliara, o nonagenara, оntamplator matusa prin alianta de fost premier, trece оn lumea dreptilor, lasand familiei demnitarului o mostenire uriasa. Si gazetele se minuneaza de оntamplare, cusuta cu ata alba – zic ele, sugerand ca n-ar fi decat haina menita sa оmbrace o clasica spalase de bani. De parca o batranica n-ar avea si ea dreptul sa faca afaceri, dupa care sa moara linistita, nu оnainte – se оntelege – de a dispune оn fata notarului cui sa-si transmita averea! Si de parca mostenitorul desemnat prin testament ar fi raspunzator pentru optiunea raposatei! Sigur ca apetitul pentru afaceri descoperit si satisfacut la o etate asa de оnaintata, cand oamenii au, de regula, altfel de griji decat lumeasca agoniseala, naste suspiciuni. Cum incredibile par si derizoriile preturi la care matusa a achizitionat terenuri si case. Cum bizar pare si norocul demnitarului binecuvantat cu o asemenea rubedenie.
зnsa oricate semne de оntrebare ar ridica aceasta poveste vanduta оn chip de realitate pura, ea nu poate fi contrazisa cu argumente solide. Simtim ca e trasa de par, ca ne rade оn nas, dar n-avem ce face, trebuie sa оnghitim batjocura. Pentru ca, formal, adica legal, e fara cusur, sustinandu-se printr-un morman de acte. Asa cum sunt croite, legile dau оntaietate formei, nu fondului. O hartie оntocmita dupa toate normele оn vigoare are оntotdeauna castig de cauza, chiar daca textul contine o nedreptate strigatoare la cer. Forma bate fondul, obisnuiesc a spune juristii, infinit mai respectuosi cu procedurile decat cu miezul litigiilor. Un biet viciu de forma are puterea de a conferi banditului statutul de om cinstit si pagubitului conditia de infractor. De unde rezulta ca mai important decat ce si cum faci e cat de bine te acoperi cu acte.
Romania ultimilor cincisprezece ani a fost jefuita fara
