Autogara reprezinta unul dintre cele mai aglomerate puncte ale unui oras, iar cele din municipiul Craiova nu fac exceptie de la aceasta regula. In Autogara Nord e forfota mare: calatori cu bagaje si soferi nervosi sau glumeti se aduna in jurul masinilor, mai vechi sau mai noi, mai curate ori mai murdare, asteptând sa plece cât mai repede spre casa. In plina iarna, oamenii stau zgribuliti pe peroanele autogarii si asteapta sa se faca ora la care trebuie sa plece cursa. „Trebuie sa ajung la Balcesti. Am schimbat deja doua masini, iar acum o iau pe a treia. Vin de departe, tocmai de la Rucar. Am schimbat in Câmpulung, iar acum stau si inghet, mai am de asteptat. Nu se poate ca un municipiu de talia Craiovei sa aiba o asa autogara. Vara este foarte cald si foarte mult praf, iar iarna nu ai unde sa te duci, pentru ca in sala de asteptare este mai frig ca afara. Sunt plecata de acasa de la 5.20 si ajung la mama, la Balcesti, la 14.15“, a spus Valeria Bucur, care face acest traseu o data la patru-sase saptamâni. Sase kilometri in 40 de minute Lânga un microbuz pe jumatate gol, dar gata de plecare, un sofer musca infometat dintr-un sandvis. „Ce sa facem? Ne descurcam cum putem. Calatorii sunt din ce in ce mai putini, ma duc gol si ma-ntorc singur, biletele sunt scumpe pentru ei si ieftine pentru noi“, a afirmat Vasile Grigore, care nu demult era sofer la Bacriz, dar a renuntat, preferând sa faca traseul catre Calafat. Nu departe, trei barbati discuta. Unul este sofer, cel de-al doilea calator, iar cel de-al treilea este baiatul bun la toate, care nu lipseste de la nici o cursa: da bilete, face curat in urma calatorilor, isi câstiga si el existenta. Discuta despre acelasi lucru - cât dureaza sa ajunga pâna acasa. „Noi suntem de la Belcin, de la Calopar inca sase kilometri. Fac trei curse pe zi, un adevarat chin. Ar trebui sa mergeti cu mine sa vedeti pe unde trebuie sa intru