Corespondenta din Pennsylvania Nu mai au miros. Parca nici nu mai vad in jurul lor. S-au izolat in casele albe, pitice si asteapta. Rasaritul si apusul. Si iar, rasaritul si apusul. Nu deschid usa nimanui. Nu vorbesc cu nimeni. De vreo 15 ani ies din case doar la alegeri. Cateodata, mai ies din case cand soarele reuseste sa strapunga aburii si gazele ce se ridica greoi din pamant. Asaza doua scaune langa unul din putinii copaci care se mai tin in radacini. Stau acolo si privesc catre orasul vecin. Isi imagineaza activitatea si viata de acolo. Asa era, odata, si pe la ei.
Ei sunt cei 11 locuitori ai Centraliei, Pennsylvania.
Odata, demult, numarul locuitorilor atingea cifra de 1.100. In 1991, numarul s-a redus la vreo 40. Astazi, 11. Maine? Doar sperante. Motivul? Centralia e bogata. Foarte bogata in minerale. Carbune, in principal. Carbune ce s-a aprins in 1962. Un foc izbucnit intr-o lada de gunoi care n-a fost stins la timp. S-a intins pana-n pamant si-a atins pretioasa avere. Carbunele s-a incins si, de-atunci, continua sa tina Centralia pe foc. Carbuni incinsi ce ard mocnit. Expertii au pareri impartite. Unii spun ca va mai arde vreo 4 ani si se stinge. Altii, ca 10. Unii opineaza ca focul de sub Centralia va trai mult si bine, cam 400 de ani.
BISERICA. Gata sa ramana fara enoriasi
MINERI. Zona e de o frumusete rara. Cu munti pitici, dar bogati in minerale. Cu oameni simpli, case mici agatate una de alta si cu strazi decorate cat mai original. Incat ai impresia ca inclusiv strazile sunt parte dintr-o casa mai mare, proprietate a comunitatii intregi. Amprenta populatiei, de origini preponderent olandeze, poloneze si ucrainene, se simte de cum intri in statul Penssylvania. Oameni cumsecade, la locul lor, primitori si politicosi. Modesti, ca deh, principala ocupatie este mineritul. Baza economiei statului Penssylvania. Asa era, odata, si in C
