Proiectata privatizare a Romgaz trebuie suspendata sau efectuata pe piata de capital, fara investitor strategic si cu un pachet de control pentru capitalul public romanesc. Pentru unul ca mine, care am sustinut constant si ferm regandirea unora dintre proiectele de privatizare din sistemul bancar si din cel energetic - pe ideea simpla, dar solida ca nici o tara responsabila nu-si lichideaza toate pozitiile capitalului autohton, chiar daca public, in aceste domenii-cheie - , anunturile guvernamentale ca se va mai reflecta asupra privatizarii CEC si Romgaz nu pot suna decat reconfortant in iuresul de pana acum al privatizarilor fara noima. Neindoios, situatia in care au ajuns privatizarile in Romania impune o discutie nationala, transpartinica si transideologica, asupra subiectului, urmand a se stabili in mod clar ce urmeaza a se mai scoate la privatizare din ceea ce mai exista neprivatizat si, in mod deosebit de limpede precizat, in ce modalitati.
Deciziile in domeniu nu pot fi lasate la discretia unor idei sau impresii personale si cu atat mai putin la cheremul unor interese personale sau de grup. In plus, ceea ce ar mai fi de privatizat se afla in sectoare atat de diverse, incat abordari globale - ca, de pilda, cele rezultand din stereotipul nevoii de principiu a privatizarii - nu pot fi decat excluse din calcul, fiind obligatorii abordarile caz cu caz.
Ramane, fara indoiala, optiunea privatizarii, ca alternativa la lichidare, in cazul tuturor intreprinderilor industriale care se mai afla in portofoliul statului si care sunt toate neperformante (precum Tractorul sau Electroputere). Aici, miza este privatizarea ca instrument de eficientizare, necontand pretul obtinut la vanzare, ci perspectiva economica si sociala.
Continuarea privatizarilor in energetica n-ar putea fi decat nuantata. Privatizarea catre mari investitori straini din domeniu tre
