Dupa anul 1970, satul Simnicul de Jos a fost inclus in orasul Craiova, devenind cartier alaturi de satele Mofleni, Cernele, Facai, Popoveni, ca efect al Legii nr. 2/1968, de reorganizare administrativ-teritoriala a localitatilor. Asezarile mentionate au capatat rang de cartiere ale orasului si prima modificare vizibila a fost marirea taxelor si impozitelor percepute de municipalitate. Rangul de cartier pe care l-au capatat satele incluse in teritoriul administrat de Craiova le-a adus unora si câteva beneficii urbane, cum ar fi gazul metan. Spunem unora pentru ca de 16 ani municipalitatea a extins conductele de gaze in cartierele marginase doar acolo unde au fost interese vizibile, adica vila unui stab din primarie, prefectura sau alta institutie a statului. In locurile unde au continuat sa traiasca amarastenii nu s-a miscat un pai, pe motiv ca niciodata bugetul primariei nu ajunge pâna la marginea orasului. Asa se face ca oamenii au pus mâna de la mâna si au platit pâna la ultimul leu utilitati, desi si ei platesc impozitele si taxele cuvenite rangului de oras. Intr-una din astfel de situatii se gasesc cei câtiva proprietari de case rasarite in spatele Statiunii de cercetare Simnicu de Jos, unde incet, incet a inceput sa se infiripe un adevarat cartier. Pamânt construibil, inca ieftin In cartierul care nu are inca nume si este cunoscut drept „spatele statiunii“ s-au ridicat sapte-opt case cu etaj ce apartin celor care ori si-au vândut apartamentele de la bloc si cu banii au construit in regie proprie case, ori si-au investit economiile in asteptarea unei piete imobiliare mai bune. Pretul pamântului in urma cu doi, trei ani când a inceput sa fie ridicate casele ajungea pâna la 3 euro/mp. Dupa aparitia primelor constructii, pretul a sarit la 7 euro/mp si este in continua crestere, chiar daca microcartierul fara nume nu are nici un fel de utilitati. Municipalitatea nu