- Social - nr. 13 / 20 Ianuarie, 2006 Tarnaveni - vechi centru muncitoresc, pionier al industriei chimice romanesti, incet, incet devenit oras al pensionarilor, intuneric, pustiu, fara sperante sau o raza de lumina. Nu putine sunt scenele zilnice apasatoare, din ce in ce mai triste, intalniri cu pensionarii uluiti, cu ochii cat cepele, la preturile inacceptabile pentru buzunarul lor. Dupa cum se stie, inca inainte de sarbatori s-au anuntat, si acum se practica, noi si noi scumpiri. Painea romanului este tot mai mica si mai scumpa. Gazul dat de Dumnezeu din belsug prin Ardeal a ajuns la preturi greu de suportat pentru pensionari si omul de rand. Pensionarii din Tarnaveni s-au bucurat, in anul 2003, la infiintarea Filialei Sindicatului Pensionarilor din Tarnaveni. Si-au pus mari sperante in el. Asteptarile au fost zadarnice si desarte. Pensionarii au asteptat mereu si degeaba, pentru ca la filiala din Tarnaveni, dar si la Sindicatul Pensionarilor judetean Mures, nu se potriveste sintagma "omul sfinteste locul". De la infiintarea acestui sindicat, doi-trei indivizi anacronici, obtuzi si fara nici o valoare, au pacalit pensionarii si au patruns intr-un comitet sindical in care doreau sa fie singuri, fara un presedinte, animati de dorinta ciugulitului, muscatului si a micii ciupeli. Neindoielnic, acestia au primit sprijinul necesar si "neprecupetit" de la un presedinte pe masura, acesta fiind presedintele Sindicatului Pensionarilor Mures. Nu imi face placere sa amintesc, domnia sa stie, si-a castigat stigmatul si antipatia pensionarilor din Tarnaveni, dorind cu orice pret, in campaniile electorale din anul 2004, sa devina consilier judetean P.S.D., dispretuind si minimalizand toate celelalte culori politice, pe ceilalti pensionari. Domnia sa nu a fost, nu este si nu va fi niciodata presedintele tuturor pensionarilor. La Tarnaveni, pe linia a ceea ce trebuia s