- Cultural - nr. 15 / 24 Ianuarie, 2006 Ce poti sa spui despre carte unor oameni care-si traiesc viata intre carti? Iata o intrebare deloc retorica despre o conditie paradoxala, aceea care poate fi privita cu invidie dinafara, ca un privilegiu al sortii, dar care din interior poate sa aduca nu doar pasiune, bucurie, responsabilitate, ci si apasare, complexe, chiar inhibitii. Nu se poate sa nu te cuprinda deznadejdea traind intre carti si avand luciditatea neputintei de a te putea bucura cu adevarat de universul lui Guttenberg. A fi bibliotecar este, inainte de toate, o profesiune incarcata de nobletea misiunii pe care acesta o are, intr-o complementaritate cu cea a dascalului. E aici o frumoasa complicitate a doua profesiuni aparent diferite. Nu doar metaforic, insa, si dascalul si bibliotecarul iti pun in mana cartea. Primul, in felul sau, iar bibliotecarul, intr-un mod distinct, atunci cand el este patruns de sarcina sa, care nu e nici rezumativa la operatiuni mecanice, nici restrictiva relational. Pentru ca cititorul nu e un simplu client care cere, bibliotecarului, un produs pe care acesta i-l da, neutru sau chiar plictisit. Bibliotecarii cei mai importanti din viata mea mi-au devenit si prieteni. Am simtit din partea lor caldura si bucuria de a descoperi la mine pasiunea pentru lectura, pe care mi-au hranit-o in fel si chip, pana la privilegiu, retinandu-mi-se un anume loc in sala de lectura a bibliotecii, si e vorba de Biblioteca Universitara clujeana, unde sa fie cat mai putina foiala, pentru ca placerea lecturii sa nu fie perturbata de inevitabila vanzoleala dintr-o biblioteca universitara, unde nu sunt doar cititori de voie, ci si de nevoie. Un bibliotecar adevarat exploateaza orizontul de asteptare si de interes al unui cititor, oferindu-i mereu mai mult decat a cerut, mai mult decat s-ar astepta. Nu vreau sa fac un portret ideal al bibliotecarului, ch