În 1995 am făcut un film despre Eminescu la Viena. Azi, revăzându-l,

îmi dau seama că multe din locurile filmate şi-au schimbat geografia.

Până şi Viena - chiar dacă exact asta nu vor vienezii să recunoască -

se schimbă...

Un prim drum, în căutarea profesorilor

audiaţi de poet. Universitatea din Viena dedică un meritat cult

foştilor ei profesori; o curte interioară transformată într-un adevărat

pantheon expune, printr-o generoasă gliptotecă, statuile vestitelor

personalităţi care, în ultimele două veacuri, au făcut faima acestei

cetăţi a ştiinţelor exacte şi umanioarelor. Unele statui sunt desigur

strămutate în acest impunător edificiu construit între 1873-1884

,gata-învechit", în stil renascentist, de către arhitectul istorist

Heinrich Ferstel.

Acum zece ani cred că încă erau puţini cei

care să ştie că nu aici fusese Eminescu student-audient între

1869-1872. Această clădire, situată pe fostul limes al vechii cetăţi

asediate în două rânduri şi de turci, era ,în faza de proiect" pe când

se afla Eminescu aici. Întreaga fostă capitală imperială a suferit după

1850 transformări radicale; actualul Ring (bulevard circular) copiază

de fapt, topografic şi dimensional, ,marele zid al Vianei", cum scria

de la faţa locului, martor al demolărilor, Gh. Asachi.

Cercetând,

în ordine cronologică, sculpturile sanctuarului universitar, între

primele descoperi statuia fostului ministru imperial al Cultelor şi

Educaţiei, contele Leo von Thun, conservator luminat, care a contribuit

la modernizarea universităţii, dar şi la supunerea ei faţă de biserică

şi tron. Thun a fost totodată cel care a pus pe fruntea eminentului

absolvent al severei Academii Theresiene, Titu Maiorescu, însemnele

premiantul