OCHIUL SOACREI Daca m-a vazut ca sunt asa apatica de vreo cateva saptamani incoace, nora-mea s-a gandit pesemne sa-mi faca un bine si sa ma scoata din starea asta. Vedeti cum o luati inainte si nu asteptati sa va spun tot ce aveam de gand? Nu vreau sa zic nimic rau de biata nora-mea, ba din contra. V-ati obisnuit s-o critic tot timpul, de parca n-as face-o pentru binele ei. Ca mie asa imi zicea tata ori de cate ori aveam si eu o initiativa, buna sau rea... "Eu nu te cert, te invat." La fel si eu. Cum s-o cert pe nora-mea? Am eu vreodata motiv? Ce daca le face pe toate anapoda, ea e plina de bune intentii, ar spune unii. Si eu sunt perfect de acord. Dar de la bunele intentii si pana la fapte e cale lunga. Acum insa n-am nimic de zis, ca sa revenim la ale noastre. Si-a pus in minte sa ma scoata din starea de apatie si a reusit...
Zilele trecute ma pomenesc cu un telefon de la ea. "Buna seara, mami", zice. "Cum iti mai merge?" "Foarte bine, draguta, uite stateam asa si ma uitam pe geam si ma gandeam si eu la ale mele." "Mami, sa stii ca mie nu-mi place de dumneata." De parca i-ar fi placut vreodata, ma gandesc eu si ii raspund cu voce tare. "Multumesc pentru sinceritate, draguta, si de-abia acum o spui?" "Vorbesc serios, esti cam apatica si m-am gandit sa-ti fac o surpriza." Dumnezeule, m-am gandit, asta e tot ce-mi trebuia. "Dar nu e cazul sa te deranjezi." "Nu e nici un deranj, zau. Uite, maine sunt libera si vreau sa treci pe la mine, iar eu o sa-ti pregatesc ceva de mancare." Cine stie ce bazaconie de-a ei, m-am gandit, dar n-am vrut s-o necajesc si am acceptat si acest martiriu. "Bine, draguta, o sa vin." Si m-am dus.
De data asta facuse curatenie, dar n-am vrut sa-mi stric dispozitia si sa ma uit in sifonier sau prin dulapuri. Mi-a asezat in fata o farfurioara cu niste fistic, fiindca stie ca-mi place, si m-a rugat sa nu intru in bucatarie, ca sa nu-i
