In doua importante sali de expozitii din Viena, Kunsthalle si Kunstforum, este deschisa, pina la sfirsitul lunii februarie, o ampla manifestare, ce reuneste peste o suta dintre cei mai importanti artisti contemporani, atit din avangarda istorica (Marcel Duchamp, Rene Magritte, Kasimir Malevici, Pablo Picasso), cit si, mai ales, reprezentanti cunoscuti ai artei contemporane postbelice, pina in zilele noastre. Celebritatea este privita ca un adevarat produs industrial, devenita unul dintre brand-urile cele mai importante care definesc lumea in care traim.
Legat de publicitate si mass-media, fenomenul „celebritatii“ se aplica atit unor produse (Coca Cola, Malboro, McDonald’s), transformate in embleme la nivel mondial, cu fani si consumatori pasionati, cit si unor „idoli“ contemporani. Starul, iar la nivel global Superstarul, poarta emblema succesului, este supus adoratiei la nivel de masa, termenul aplicindu-se mai ales celor din lumea spectacolului, a celor bogati, frumosi si faimosi, promovati de revistele citite cu mult succes pe plaja, in cabinetele de cosmetica sau in calatorie.
Termenul de Superstar se vehiculeaza inca din anii ’80 si este aplicat persoanelor al caror nume dobindeste faima la nivel global. Constructia unui asemenea esafodaj inseamna strategie si abilitate, utilizeaza mijloace complexe, de la publicitate la stiintele comunicarii, de la studii de piata la sociologie, marketing si tot ceea ce caracterizeaza lansarea unui produs pe piata.
Beneficiarii acestor imense investitii, majoritatea afaceri de succes, devin in timp numele comune in existenta noastra (Michael, Elvis, Marilyn). Ele nu fac in mod obisnuit parte din sfera „marii culturi“, nu reprezinta partea fundamentala ce defineste o epoca, dar alcatuiesc asa numita cultura populara, de masa, cea care este preferata de mass-media. Iar in masura in care lumea noa