- Social - nr. 17 / 26 Ianuarie, 2006 Atacul lui Iftimovici impotriva colaborationismului, in diversele ipostaze, chiar si a celui de fata, nu ma absolva nici pe mine. Si eu am noptile mele de insomnie, si momente cand imi reprob profund unele secvente din activitatea mea pana in '89, atat ca director sau secretar de partid, cat si ca "dirijor" al unor chinuitoare spectacole omagiale. Mariana Cristescu: - Oricum, exista o gradualitate a vinovatiilor. Altii, mai cu "mot", nu par sa-si faca atatea probleme. Dan Alecsandrescu: - Tot asa mi-a replicat, in 1991, o reportera a televiziunii franceze. Va raspund, ca si ei, ca fiecare isi are felul sau de a-si privi viata si de a-si asuma raspunderile. Dupa '89, noi am dobandit dreptul de a nu mai fi duplicitari, de a nu mai spune una acasa si alta la slujba. Doresc concetatenilor mei sa-si foloseasca din plin acest drept. Sa fie ei insisi. In replica la un articol aparut, la acea vreme, in "Evenimentul zilei", cu titlul tendentios: "Socati de continutul textului, unii actori ai Nationalului targumuresean au refuzat sa joace in piesa «Curve de lux». Regia este semnata de Dan Alecsandrescu", Maestrul - care n-a ramas "dator", niciodata, nimanui _ preciza: "Din distributia initiala s-a retras un singur actor, din motive personale. Ceilalti iubesc acest text, la fel ca si mine. Piesa lui Radu Iftimovici nu urmareste demolarea nimanui, dimpotriva, impune ideea dupa care moralitatea, refuzul tradarii valorilor nationale este adevaratul pasaport pentru posteritate, pentru stima noastra. Cred ca Radu Iftimovici este, in momentul de fata, singurul dramaturg care se apleaca asupra problemelor celor mai acute si mai dificile, de care unora le este inca frica sa se apropie, facand din opera sa un act cetatenesc, dincolo de cel artistic." Nimic nou sub soare, nu-i asa? Parca ar fi scris ieri. Nu s-au schimbat prea mult lucrurile