In asteptarea unui ajutor din partea autoritatilor, oamenii afectati de suflul exploziei s-au apucat sa strânga molozul si cioburile care erau imprastiate peste tot. In jur nu se auzea decât zgomotul facut de geamurile aruncate din balcoane sau adunate cu matura din apartamente, din scara blocului sau de pe strada. Cu familia, cu rude si cunostinte, oamenii se chinuiau sa faca ordine in urma dezastrului. Cei mai multi erau inghetati, dar nu conteneau sa care cutii cu cioburi si moloz. Din când in când, mai trecea câte o persoana cu un geam menit sa astupe vreun gol lasat in vreo fereastra de deflagratia din zorii zilei. In blocul U2, aflat in imediata vecinatate a punctului termic, era la fel de frig ca afara si se simtea un curent ca intr-o moara. Multe apartamente nu mai aveau nici usile de la intrare, iar in fiecare locuinta era o adevarata forfota. „Sotul meu putea fi mort“ La etajele superioare, forfota nu contenea. Din timp in timp, se auzea plânsul unei femei. In apartamentul familiei Ghita, oamenii erau infofoliti si nu stiau ce sa faca mai intâi ca sa gaseasca un loc fara cioburi, unde sa se poata aseza. „Sotul meu putea fi mort acum. Pe la cinci de dimineata abia se trezise si se uita pe geam. A zis ca este prea devreme si ca mai sta putin in pat. Când sa traga plapuma peste el a bubuit. Bine ca a apucat sa se acopere ca geamurile au ajuns pâna in partea cealalta a camerei. Nici n-am stiut ce se intâmpla, e un adevarat dezastru“, a spus Frusina Ghita. Femeia a declarat ca nu si-a imaginat vreodata ca se poate intâmpla asa ceva. Cu toate acestea, oamenii erau multumiti ca au ramas in viata si incercau sa se incurajeze. „Slava Dumnului ca am scapat. Daca nenorocirea asta se intâmpla ziua ar fi fost cu mult mai rau!“, a mai spus Frusina Ghita. In cartier se simtea miros de gaze de ceva vreme Oamenii se mai opreau din adunatul cioburilor pentru a se intreba car