In anul 1964, o crima pasionala a zguduit Bucurestiul, comentandu-se apoi multa vreme ce s-a intamplat atunci.
Camelia era o bruneta, cu tenul alb. Parul negru, ochii catifelati. Buze rasfrante, senzuale. Bine modelata de mama natura. Facuta parca pentru dragoste. Constienta de farmecele ei - si placandu-i sa-si traiasca viata intens - le-a valorificat din plin.
Avea pe atunci 26 de ani. Era un fel de functionara la Tribunalul Mare de pe Cheiul Dambovitei. Salariu mic. De-abia ii ajungea pentru mancare si o garderoba modesta. Ea isi dorea haine scumpe si frumoase, bijuterii, blanuri. Dar de unde? Cascadorul ei, Dragos, desi frumos ca un Adonis, era tot un parlit ca si ea. Il iubea cu pasiune, i se daruise trup si suflet. Cu toate astea, avea momente cand visa cu ochii deschisi. Mai ales ca vedea ca pe strada nu era barbat sa nu intoarca insa capul dupa ea. Ar fi vrut sa se poata intalni cu un barbat cu bani. Dar unde? Pe Cheiul Dambovitei sau in Balta Alba unde locuia?
O adora ca pe o zeitate
De cateva zile, la plecarea de la tribunal spre casa, observase o masina straina, erau atat de putine atunci, parcata pe una dintre stradutele laterale. O conducea pana in statia ei de troleibuz. Cateva zile la rand. Pe urma, masina a ramas parcata si cel de la volan a urmarit-o la pas. Iar cateva zile la rand. Era un barbat in jur de 50 de ani, nici frumos, nici urat. Bine imbracat, pedant chiar. Asa l-a cunoscut pe Huna Schwartz, mare negustor, care avea printre altele si o pravalioara pe Cheiul Dambovitei. O "acoperire" pentru afacerile sale in stil mafiot, au zis gurile rele. Pentru ca Huna avea bani multi de tot. Se indragostise ca un nebun de Camelia, i-ar fi dat si luna de pe cer daca i-ar fi cerut-o. A rasfatat-o cu tot ce si-a dorit sufletul ei de umila functionara. Dar mai ales de femeie tanara si usuratica. Rochii scumpe, bijuterii, blanu
