Dupa ce a scapat de umbra lui Nastase, Geoana a batut cu pumnul in masa si a decretat cu emfaza noul slogan al noului PSD: "Cine nu e cu noi e impotriva noastra".
Iar fostul ministru raspopit al agriculturii a inlaturat orice urma de echivoc a declaratiei de la Poiana Brasov, spunand ca aceia care vor indrazni sa miste-n front vor fi executati sumar, indiferent cine sunt ei si ce pozitie ocupa in partid. Ilie Sarbu s-a mai jucat cu o arma in urma cu o vreme si toata lumea stie ce-a patit.
Daca aruncam o privire in spatele scenei, vom vedea ca adevarata lupta care se duce in PSD nu este "local kombatul" dintre gladiatorii politici, ci una de clasa. Mai precis, una ideologica. In laboratoarele grupului de la Cluj s-a pritocit, la foc mic, ideea ca noul PSD trebuie sa-si indrepte privirile catre noi segmente sociale, cum ar fi electoratul urban, micii intreprinzatori si tinerii.
Desigur, fara a-si pierde bazinul traditional de votanti. In consecinta, trebuie umblat si la mesaj, dar mai ales la purtatorii acestuia. Ceea ce se conjuga perfect cu eliminarea liderilor patati si consolidarea pozitiei de sef a cosmopolitului Geoana.
Pana la un punct, rationamentul ideologului Dancu este corect. Teoria sa prevede captarea unor noi zone electorale, concomitent cu pastrarea vechiului bazin. Apare insa o problema. Nu stiu daca domnul „Goebbels" a coborat vreodata la talpa tarii, sa vada cum merge treaba acolo. Electoratul PSD nu trebuie indoctrinat, ci mobilizat.
Votantii se intalnesc cu candidatii social-democrati care le vorbesc despre minunatele programe sociale, votantii spun ca n-au ce pune pe masa, ca „banii de liceu" se dau pe pile, ca alocatiile vin cu intarziere, candidatii le dau calendare de buzunar cu zambetul lui Ion Iliescu si mocofanii pun stampila pe cei trei trandafiri.
Purtatorii de mesaj sun
