Multi jurnalisti si analisti au vazut in congresul PSD de anul trecut o cotitura revolutionara, istorica, un inceput al Marii Reforme. In realitate, congresul nu a fost altceva decat o varianta moderna a Mioritei. Din care a rezultat un nou presedinte, un nou secretar general si un grup "ardelean" care domina PSD-ul. Desi unii poeti ne cer sa-l sprijinim, noul presedinte al PSD nu trece sticla. Ce-o fi fost in mintea dlui Iliescu atunci cand i-a cerut dlui Hrebenciuc sa faca pasul inapoi? Sa nu fi stiut ca, in acel moment, si-a luat adio de la voturile organizatiilor controlate de baciul moldovean? Pentru ca, nu-i asa, dupa un astfel de indemn doar naivii pot crede ca dl Hrebenciuc a fluturat naframa alba. Riscul de a nu mai fi liderul deputatilor pesedisti, situatie in care ar fi iesit din jocurile de putere din partid, era mult prea mare, adica inacceptabil.
Cand dl Iliescu s-a decis sa o sustina pe dna Ecaterina Andronescu pentru functia de secretar general al PSD, dl Mitrea a vazut rosu in fata ochilor. Mai mult, a realizat ca eventuala victorie a dlui Iliescu l-ar putea reduce la dimensiunea unui simplu membru de partid, fie el si parlamentar. De aceea, baciul vrancean s-a asigurat de doua lucruri: ca reprezentantii organizatiilor controlate de el nu-l vor vota pe dl Iliescu si ca va obtine, la schimb, mult ravnita functie de secretar general al PSD.
Dupa ce i-a spus sincer dlui Ioan Rus ce crede despre el, dl Iliescu a ramas si fara voturile transilvanene. Cu dl Iliescu in fruntea PSD, baciul "ardelean" ar fi avut sanse minime sa ajunga, mai devreme sau mai tarziu, fie presedintele partidului, fie prim-ministru. Prietenii stiu de ce.
Iata de ce, l-apus de soare, bacii se-ntalnira si se intrebara: pe cine sa punem presedinte? Iliescu, exclus. Nastase, exclus si el, chiar daca ar fi candidat. Nu de alta, dar multi il asteptau la cotitura pe
