- Cultural - nr. 20 / 31 Ianuarie, 2006 Muzica este una din expresiile cele mai sensibile si mai elevate ale naturii umane. Prin valentele ei multiple _ cognitive, afective, intelectuale, volitive _ ea imbogateste fiinta si o modeleaza in aspiratia ei spre perfectiune. Copilul este atras de muzica inca din primii ani de viata. El se angajeaza cu placere in orice activitate insotita de cantec. Ii auzim cantand in timp ce se joaca, deseneaza, uneori chiar si in timpul pregatirii temelor. Cantatul, ca si vorbirea, este o manifestare fundamentala a fiintei umane. Se spune ca un cantec frumos este ca un educator. Auditia muzicala reprezinta primul mijloc de muzicalizare a copilului. Sunt cunoscute cercetarile stiintifice care au dovedit faptul ca intreaga lume vie este influentata pozitiv de muzica. Efectul ei va fi cu atat mai mare asupra copilului. Se impune deci indepartarea muzicii stridente, zgomotoase, disonante din preajma lui, aceasta provocandu-i dezechilibru fizic si nervos, si, apropierea lui de lucrari din marea muzica. S-au inscris in pagini de legenda cei 250 de ani care au trecut de cand, in incantatorul oras Salzburg din Austria, se juca pe colinele inverzite un baietel cu par balai, pe care parintii il rasfatau Wolferel. Nu era altul decat Wolfang Amadeus Mozart, cel care avea sa devina, nu mult mai tarziu, unul din cei mai mari compozitori ai lumii. Geniul muzical se manifesta precoce. La trei ani indrageste clavecinul. Placerea de-a canta era atat de mare, incat se furisa noaptea si compunea. Cand era surprins de parinti, spunea ,,ca e vizitat de idei muzicale, pe care trebuia sa le cante si sa le noteze pe caiet". La 6 ani devine un virtuos al clavecinului. Pleaca in turnee. Sustine numeroase concerte la Palatul Imperial din Viena. Este aplaudat de familia imperiala in frunte cu Maria Tereza, care l-a luat in brate si l-a numit ,,copil-minun