EUROPA GURMANDA - GRECIA "Ati fost la atelierul Zervopoulos?" - intrebarea venea de la un turist rotofei pe care-l remarcasem in drumul nostru de la Salonic la Kalambaka: tinea strans de mana o zgatie de fata de vreo 5 ani, care voia sa stie la fiecare kilometru unde ne aflam⦠Nu, nu fusesem vreodata la atelierul Zervopoulos dar, in dimineata aceea, dupa ce vanasem cu folos rasaritul intre Olimp si Marea Egee si dupa ce urcasem pe albia raului Pinios spre izvoare, chiar ca ne simteam gata de katharsis in cel mai frumos spatiu de arta de la poalele Meteorei.
Intram, asadar, in "casa cu icoane" pe care localnicii o numesc atelierul Zervopoulos. I-ar fi putut spune si "casa romaneasca", pentru ca aproape toti artistii de aici vorbesc fluent limba romana. Suntem primiti cu loukumi, apa si ouzo - bautura traditionala a grecilor, asemanatoare la gust si tarie, pentru cine-si mai aminteste, cu mastica noastra din anii â70. Dam sa scoatem bani ca sa platim tratatia, dar gazdele clatina dojenitor din cap: "Sunteti musafiri, nu se face!"⦠In jur, numai icoane. Pictate ieri sau acum doua sute de ani. La preturi adecvate vechimii si provenientei lor. Ghizii fac risipa de carisma indata ce se vad fata in fata cu turisti romani.
Asa, plecand de la nivelul acestei admiratii, am cunoscut-o pe Ofelia Papaioannou: inalta, blonda, cu trasaturi fine ca de balerina. Ascultand, parca, de Hamlet, Ofelia noastra s-a tras mai aproape de manastire. Alunecand printre icoanele din atelier, ea reuseste sa ne spuna ca e absolventa de ASE, la Bucuresti, ca si-a cunoscut sotul, pe Konstantinos, in Romania si ca s-a mutat la Kalambaka sperand intr-o viata noua. Aici si-a descoperit afinitatea pentru obiectele de cult si astfel a ajuns la atelierul de icoane Zervopoulos. Ii place sa gateasca Ofeliei? Desigur, mai ales placinte grecesti spanacopita (cu spanac), tiropita (cu branza) s
