Ioan Chirila n-a uitat toate aceste circumstante atenuante pentru italieni, avand, in acelasi timp, puterea sa recunoasca pe deplin meritele invingatorilor.
Masina de razboi
El Mundial isi traieste ultimele clipe. Nu vad prea bine ce se intampla acolo sus, in loja presedintelui. Probabil ca el capetan, Carlos Alberto, primeste Cupa din mainile lui Diaz Ordaz.
Jos, pe gazon, fiesta continua. Italienii par grabiti. Pleaca asta-seara, cu un avion special. Brazilienii raman. Acum 50 de zile, antrenorul lor, Mario Zagalo, spune la coborarea din avion: ?Am venit primii si vom pleca ultimii?. Si Zagalo s-a tinut de cuvant. Mario Zagalo a fost cativa ani extrema retrasa a Braziliei, a jucat invatand si gandind. El a vazut, a observat totul, a simtit ce e rau si ce e bun in Zeze Moreira sau Vicente Feola. Si mai ales a inteles lectia Europei. Aici, in Mexic, Brazilia a fost si ea, in sfarsit, o masina de razboi, rodata in antrenamente care au uimit pana si Europa.
Zagalo, fiind un mare jucator, a stiut sa-l invinga pe Pele, amintindu-i ca in istorie a existat si un rege-soldat. Pele a ramas El Rey in cadrul echipei sale, dar un rege care a depus juramantul, supunandu-se constitutiei lui Zagalo.
Cred ca aici, in Mexic, Zagalo a fost jucatorul numarul 1 al Braziliei.
Montagu si Capulet
?Meciul cronicarilor?, care incepe mereu imediat dupa joc, e mai viu, inca o data, decat finala. Sunt oarecum incoltit dupa acest 4-1. (Am de mult firma unui mare suporter al Italiei).
Brazilia e, foarte adevarat, campioana mondiala, dar Europa, cu fotbalistii ei mai putin felini, a oferit Mundialului doua derby-uri incontestabile (n.r. - Germania-Anglia 3-2 dupa prelungiri, in ?sferturi?, si Italia-Germania 4-3 dupa prelungiri, in semifinale). Brazilia, pentru mine, ramane un splendid bibelou de portelan, care a avut aici, in Mexic, o
