- Diverse - nr. 21 / 1 Februarie, 2006 Intr-o noapte cu insomnia meditarilor la capatai, am deschis fereastra amintirilor spre a putea privi la trecut. Ma intrebam a uimire: oare cati am mai ramas dintre cei care, privind prin aceasta deschidere fermecata catre cele ce-am citit si invatat din filele Cartii Neamului nostru, mai sunt si azi citibile si, mai ales, intruchipate in trairile de zi cu zi si nu ramase doar nostalgice amintiri?! Si ma intrebam: oare cati mai suntem cei ce-si mai aduc aminte de vremile ce pot parea azi idilice povesti, depasite de prozaismul actualului, in care acest neam al nostru era format din oameni buni, cu o inteligenta nativa ce depaseste cu mult media altora, inventivi si iubitori de tara si de Dumnezeu, constienti de raul pacatului, primitori si darnici cu cei veniti in ospetie, curati la suflet si-ngaduitori cu greul vietii, dar aprigi in lupta de supravietuire in fata vicisitudinilor vremii, prea de multe ori potrivnice. Dovada: pastrarea graiului strabun, a unor atat de minunate traditii, incepand cu varietatea cantecului si a costumelor nationale, a obiceiurilor cotidiene si, mai ales, a celor din sarbatori; tanguirea dorului sau ironia din unele "strigaturi" si multe, multe altele, cunoscute ori necunoscute inca de cei multi. Ma intrebam, apoi, oare cati mai suntem dintre cei ce-si mai amintesc de matura pusa in pragul usii casei, fie cu coada in sus, fie in jos si care dadea de veste celui care deschidea portita ce dadea in curtea aparata doar de latratul cainelui ca "gazda" este acasa sau e plecata cu treburi pe undeva? Astfel, aceasta matura era singura "cheie" care zavora ori deschidea intrarea in casa ne-incuiata altfel, oricui voia sa-i patrunda tainele, netaine prin accesibilitatea libera, dar respectata, in functie de coada acelei biete maturi. Si, oare cati mai suntem dintre cei ce revedem cu ochii aducerilor aminte,