La mai mult de 16 ani dupa schimbarea de regim din acel plin de sperante Decembrie'89, ne dam seama ca nimic nu s-a schimbat fundamental in Romania. Cei care nu cred in aceste idei isi fac iluzii in cea mai pura forma. Avem parte inca de cenzura, dar neoficial, iar incalcarea ei e pedepsita nu prin metode care lasa urme, ci prin metode mult mai perverse. Si mai greu de dovedit. Istoria i-a invatat ca e mai bine sa nu lase urme...
Inainte de '89, cei care se ocupau de gestionarea fricii nationale erau oameni ai fostii Securitati. Cu certitudine, nu toti. Cei care dadusera dovada de exces de zel, de o loialitate gretoasa, cei care isi facusera treaba cu incrancenare. Parte din ei si prozelitii pe care i-au facut, chiar si dupa Decembrie, isi fac si acum treaba la fel de bine, ocupandu-se tot de gestionarea fricii. Deosebirea e ca acum nu mai instaureaza teroarea oficial, nu mai atenteaza la omul de rand si nu o mai fac bagand lampa-n ochii dusmanului ori batandu-l prin beciuri. Acum lucreaza de zici ca e mana hazardului. Si tintesc spre oameni care au ceva de spus, care pot demonstra ilegalitati si mizerii, oameni care, lasati sa-si faca treaba, ar putea demonta clanuri legate ombilical de banul public bagat ilicit in conturi, unite de o camorra numita spaga.
Acum cenzura are pumnul invaluit in materiale diafane numite diversiune, discreditare, decredibilizare. Dar functioneaza la parametri optimi. De cate ori un individ se trezeste ca vrea sa schimbe sistemul mostenit in '89, devenit mult mai pervers si, deci, mult mai periculos, are parte de campanii de compromitere, de minciuni bine ticluite si scenarii abracadabrante indreptate impotriva sa, ca dusman de clasa. E greu sa-i dovedesti pe cei care stau in spatele unor astfel de campanii, dar e usor sa-i intuiesti. Mecanismul de functionare, acelasi si acelasi, le tradeaza stilul de lucru. Cum un individ de
