- Cultural - nr. 24 / 6 Februarie, 2006 Recentul volum de versuri - dupa cele anterioare, intre care unul antologic: "Tarmul de la fundul marii" (2002), "Dinastia clipei" (Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2006, 102 p.) cuprinde 50 de poezii inedite, cati sunt anii de viata ai omului Dumitru D.Silitra, si 25 de poezii, selectate din volumele aparute pana acum, adica tot atatia ani de poezie ai autorului - ambele cifre - 50 si 25 - sunt simbolice, in planurile vietii biologice si spirituale, marcand un destin si o experienta scriitoriceasca. Dupa tableta "Este acuta nevoie de poezie", care serveste de Cuvant inainte pentru volum, ne intampina versurile: "Cu pasi uitati in anotimp/ trec frunza galbena spre noapte,/ sub geana ochiului e toamna,/ gutuie coapta pe orbita", care vor sa delimiteze o etapa importanta in evolutia liricii sale. Este poezia o alternativa in viata? Este ea un mijloc de salvare? Este ea o terapie morala, etica, spirituala? Comentand poezia lui Hölderlin, reputatul filosof german Martin Heidegger spunea ca activitatea poetica este "ctitorie a Fiintei", implinita cu ajutorul cuvantului. "Dasein"-ul omului este adus intr-o relatie ferma si asezat pe acest temei. Intr-adevar, actul poetic trebuie sau ar fi de asteptat sa fie nevinovat, cea mai nevinovata dintre indeletniciri si, atunci, s-ar putea spera ca poezia sa aiba un ecou pozitiv in lume, in societatea dispusa s-o ia in seama. Poetul isi redescopera energiile si optimismul in lupta, cum se poate vedea in frumoasa poema "Un anotimp de-o clipa": "Sa te ridici in cadere de frunza/ in freamat sa fii/ un anotimp de-o clipa./ Cu ochii/ planeta albastra/ ramai vertical pana la axa,/ ia vantul si-ncinge-te cu el,/ vartej peste lume/ intr-un destin de zeu./ In tot ce te are/ ia-ti gandul/ merinda,/ mergi mai departe,/ esti zeul din clipa." Daca Arghezi lasa "un nume adunat pe-o carte" drept mostenire spiri