Batrana Doamna are probleme, dand semne clare ca a intrat in criza premaritala. Tutorele ei inca se mai gandeste daca o marita cu un investitor bogat si chipes, dar care nu raspunde invitatiilor si avansurilor insistente, sau o mai tine acasa vreo doi ani. Perioada suficienta, crede acesta, pentru niscaiva "liftinguri" si "siliconari" in partile esentiale care sa-i nauceasca pe investitori. Din exterior "nuntasii" dau si ei semne de nervozitate, fiind impartiti in doua tabere. Ca ar fi bine sa fie data si "tutorele" sa nu mai cheltuiasca atat pe intretinerea ei din banii lor, in timp ce ea este folosita de oamenii politici. Altii sustin neconditionat "operatiile estetice" care, spun ei ar mai aduce acasa ceva profit. De departe "nasul" este nelamurit, in problema aceasta tutorele si-a luat niste angajamente si acum bajbaie cu franturi de explicatii.

Este clar ca privatizarea Casei de Economii si Consemnatiuni este in criza. In primul rand de timp, fapt care ne poate pune in oarecare dificultate cu Uniunea Europeana. Sa nu uitam ca prin memorandumul ce face referire la incheierea Capitolului de Servicii Financiare ne-am angajat ca pana la sfarsitul anului 2005 sa privatizam complet sistemul bancar. Suntem in 2006, iar despre privatizarea CEC se vorbeste la modul generic. In plin proces, avand doi ofertanti certi, Erste Bank si Raiffeisen Bank, se implementeaza un program de restructurare a bancii pe o perioada de doi ani. "Lucram la un plan de afaceri pana in 2008, pornind de la diferite asumtii, dar ignorand intr-o anumita masura daca se face privatizarea", recunostea presedintele CEC, Eugen Radulescu. Oficialul CEC nu a exclus varianta ca membrii Comisiei de privatizare sa doreasca o analiza bazata pe mai multe scenarii, caz in care conducerea bancii va elabora si alte strategii. Care sunt strategiile la care se tot fac referiri? Ambiguitatea este cuvantul de