Deşi menirea unui centru universitar este să faciliteze studenţilor săi accesul la informaţie, unele universităţi din România se pare că au uitat acest lucru. Un exemplu în acest sens este Deşi menirea unui centru universitar este să faciliteze studenţilor săi accesul la informaţie, unele universităţi din România se pare că au uitat acest lucru. Un exemplu în acest sens este Universitatea Politehnica din Bucureşti, ale cărei cămine studenţeşti din Regie, supraaglomerate şi veşnic în renovare, nu sunt dotate cu săli de lectură corespunzătoare. Aburi cu aromă de cârnăciori, fum de ţigară, zgomotul scaunelor lovind cimentul, colegi gălăgioşi şi înghesuială. În plină sesiune, studenţii căminişti ai Universităţii Politehnica din Bucureşti sunt nevoiţi să înveţe prin cantine. "Nu prea pot să mă concentrez, dar nu am unde să merg altundeva. În cameră este gălăgie şi alte săli pentru studiu nu există", ne-a spus Mihai, student la Transporturi. De cele mai multe ori nu e loc nici măcar în cantină. Cel mai aglomerat este în timpul săptămânii după ora 18, când studenţii cară mese şi scaune de unde apucă numai pentru a beneficia de un loc "bun" pentru studiu. Între reprizele de învăţat, studenţii se mai adună la un joc de rummy sau de cărţi, timp în care vecinii lor sunt bombardaţi cu cele mai în vogă expresii ale dezamăgirii sau ale satisfacţiei. Mai apar şi situaţii în care se formează grupuri de studiu, în jurul unui student mai bine pregătit, care le explică celorlalţi cu voce tare dedesubturile problemei în discuţie, sub privirile deranjate ale celor de la mesele învecinate care sperau la mai multă linişte. Conducerea universităţii cunoaşte situaţia, însă până acum singura măsură luată pentru a spori confortul propriilor studenţi a fost prelungirea programului cantinei până la ora 4 dimineaţa. "E bine că măcar atât s-au gândit să facă. Dar ar putea să fie totuşi mai curat