Marti, 7 ianuarie 2006, din initiativa Galeriei DIALOG si a Primariei sectorului 2, in cadrul expozitiei „Benedict Ganescu“, cunoscutii, prietenii s-au intilnit pentru a-i spune „La multi ani“ domnului Dan Haulica. Este momentul sa recunoastem rolul sau important in promovarea culturii de calitate, a revistei Secolul XX, a artei plastice romanesti in context european. Prin personalitatea sa recunoscuta a facut posibila prezenta in Romania a unor importanti artisti, oameni de cultura, a organizat evenimente de anvergura, intr-o perioada in care nu se putea vorbi despre deschidere culturala si integrare europeana.

Cum altfel am putea privi cea de-a treia expozitie postuma dedicata acestui artist decit ca pe un jurnal, desenul fiindu-i, de-a lungul intregii sale vieti, interlocutorul preferat? Benedict Ganescu a murit in august 1996, cu creionul in mina, protestind la o injusta hotarire a conducerii Uniunii Artistilor Plastici prin care era obligat sa renunte la atelierul in care lucra de peste treizeci de ani. Personal nu l-am cunoscut, dar este surprinzator cum, la zece ani de la disparitie, opera sa, construita in jurul multor intrebari, in jurul cartilor, revistelor, a unui dialog provocator cu lumea scrisului, a ramas atit de prezenta, de vie, iar personalitatea sa este privita ca un model de constiinta artistica, de moralitate profesionala.

Acest lucru este incitant si provocator, pentru ca avem in fata opera unui artist care nu s-a manifestat in registrele considerate majore ale limbajului plastic. Benedict Ganescu toata viata a desenat pentru reviste, a facut ilustratie de carte, scenografie, costume, programe de teatru. Dar felul in care a facut aceste lucruri i-au adus un Premiu al Uniunii Artistilor Plastici pentru volumul Gargantua si Pantagruel si Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei Romane pentru Comedia Eroilor.

Am aminti