Uneori, tacerea ori refuzul mai mult sau mai putin elegant de a da un raspuns spune multe, iar in anumite situatii, nu aduce nicio rezolvare, dar are darul de a complica si mai tare lucrurile. Recent, TIMPOLIS facuse catre Politia Timis, in conformitate cu legea, o banala cerere de informatii, prin care am solicitat sa ni se comunice ce achizitii facuse aceasta institutie in anul 2002, din bani publici, si pe ce criterii fusesera alese firmele cu care s-a intrat in aceasta colaborare.
Ascunzandu-se in spatele unor ordine imaginare ale Internelor si ale Politiei Romane, am avut surpriza sa constatam ca Serviciul Logistic - cel in parohia caruia intra acest tip de activitate - refuza practic comunicarea, sub eleganta sintagma de informatie clasificata. Adica, omul de rand, care cotizeaza luna de luna la birurile impuse de stat si, indirect la institutia publica numita Politie, nu are dreptul sa stie cati bani au fost investiti in birotica, in combustibil, in masini si telefoane si nici daca firmele care au beneficiat de contracte pe bani publici au facut-o la modul legal.
Citind raspunsul-refuz ti se nasc involuntar mai multe intrebari, la care incerci sa faci o selectie din noianul de raspunsuri ipotetice pe care le formulezi tot singur. Acest raspuns oficial a vrut sa transmita lipsa de respect fata de cel care pune intrebari incomode, in cazul de fata, de noi? Acest raspuns tradeaza nestiinta ori rea-credinta? Vizeaza intoxicarea si denigrarea actualei echipe de conducere a Politiei Timis? Ascunde teama cuiva din cadrul Serviciului Logistica, fortat poate, printr-o conjunctura legata prea tare de anul 2002, sa protejeze pe cineva? Nu stim inca.
Ce stim este ca vom cere oficial, din nou, aceleasi raspunsuri si nu o vom face pe cale judecatoreasca, desi legea ne permite acest lucru. Vom miza, inca o data, pe respect reciproc si pe un dialog civilizat. D
