- Comentariu - nr. 28 / 10 Februarie, 2006 Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, avea sa inceapa si la noi lupta contra religiei si prigonirea Bisericii sub directa indrumare a organizatiilor ateiste. Acel regim ateist a urat orice fel de credinta, iar scopul exterminarii preotilor a fost mai presus decat micile opozitii ale acestora. Se urmarea ca Biserica sa ramana decapitata, iar romanii sa fie impinsi catre secte, pentru a se dezbina si pentru a-si pierde morala si increderea in eficienta muncii lor. Lagarele de munca fortata si inchisorile au cunoscut un numar impresionant de clerici si teologi. Conform studiilor de specialitate, numarul preotilor ortodocsi despre care exista informatii privitoare la perioade de detentie este de 1.785, din care 194 au fost calugari si calugarite, iar 1.591 au fost preoti, teologi ori simpli studenti. Dintre ei, 150 nu s-au mai intors niciodata acasa, murind in inchisori datorita conditiilor inumane sau fiind impuscati. Izolarea completa, teroarea fizica si psihica, foamea, bolile si munca fortata au fost cele care au transformat inchisorile in locuri ale mortii. Transmiterea unei informatii, ajutorul unui coleg de celula sau depistarea la perchezitii a oricarui obiect interzis erau considerate acte de sabotaj si erau sanctionate cu pedepse corporale, batai si chiar cu zile de carcera, de unde cel in cauza se intorcea cu adevarat terminat, pentru ca acolo trebuia sa stai zi si noapte in picioare, descult pe ciment si apa. In celule, conditiile erau inumane. In lagarele de munca erau pusi sa lucreze pana la exterminare. De aceasta soarta au avut parte si preotii, care erau stransi in grupe speciale, fiind considerati "periculosi" si obligati sa munceasca 12, 24 sau chiar 36 de ore pentru a-si realiza norma. Alteori, preotii au purtat lanturi la picioare, care au lasat urme ce pot fi vazute si astazi. In pofida tuturor a