- Economic - nr. 28 / 10 Februarie, 2006 Organizata, conform Legii nr. 15/1990, in Regia Autonoma a Padurilor si apoi transformata in Regia Nationala, silvicultura nu a reusit sa se adapteze la comenzile si criteriile de eficienta ale economiei de piata; mai mult, in ultimii ani, R.N.P. a reusit performanta sa se izoleze intr-un sistem invechit (pret impus de oficiul concurentei; activitati nerentabile mentinute fortat; concentrarea tuturor deciziilor de la centru; interzicerea unor acte de comert - export de busteni, cherestea etc.; blocarea privatizarii unor activitati, interzicerea asocierii si crearii de firme cu capital mixt; limitarea competentelor directiilor silvice teritoriale; abandonarea si desfiintarea centrului de pregatire profesionala; organizarea atat a centralei R.N.P., cat si a unitatilor teritoriale intr-un sistem inchis, perimat si ineficient, care nu poate face fata comenzilor economiei de piata, intrucat nu sunt create functiile vitale ale unui agent economic, respectiv functia comerciala; functia economica; functia juridica; functia de control si audit; functia de propaganda silvica). O alta categorie de probleme ale sectorului silvic o reprezinta cele care cad in sarcina autoritatii de reglementare, si anume: - nu au fost aplicate in termen dispozitiile Codului Silvic (exemplu: nu au fost evaluate si stabilite taxe pentru functia de protectie); - instructiunile si ordinele de organizare a padurilor private s-au elaborat in graba, fara a avea in vedere consecintele modului de administrare a fondului forestier, pe termen lung. Nu s-a tinut cont de faptul ca principala functie a padurii este functia de mediu si nu cea economica; - problema finantarii lucrarilor silvice in padurile proprietarilor care nu au venituri nu a fost rezolvata; de asemenea, a drumurilor forestiere; - nu s-a aplicat o strategie coerenta de achizitionare de suprafe