Acum, in 2006, nu mai inghite nimeni minciuni de tipul inghetarii preturilor. Mai intai, fiindca ne-am descalifica in ochii Uniunii Europene si ai FMI. Apoi, sugrumarea unor preturi ne-ar aduce, pe piata interna, restrangeri si mai mari ale ofertei de bunuri si servicii. Dobanda de politica monetara a urcat saptamana trecuta. N-a fost o surpriza pentru nimeni. Multi au anticipat cresterea. Dar pariurile au avut mize intre un sfert de punct si o jumatate de punct. Banca Nationala a surprins insa piata cu o crestere de un punct procentual.
Semnalul e clar: razboi declarat inflatiei. Miscarea facuta de BNR ar putea sa para nepopulara. Caci cresterea dobanzii face parte dintr-un pachet de decizii de politica monetara ce va duce la temperarea creditarii. Dar cum cea mai mare parte a populatiei s-a saturat de preturile cataratoare, iar masurile in cauza sunt menite sa taie aripile inflatiei, pana la urma publicul va aplauda efectele.
De altfel, sondajele de opinie arata ca romanii se tem cu deosebire de inflatie. Mai mult decat de boli, de somaj si de recesiune. Motiv ce a facut ca de multe ori, in anii â90 cu deosebire, guvernele sa recurga la inghetarea preturilor. Masura catastrofala pentru economie. De cate ori a fost aplicata, fara exceptie, s-a inchis o rana in locul careia au fost deschise altele, mult mai dureroase. Cu atat mai mult cu cat, de fiecare data, au fost rupte preturile de salarii. In sensul ca au fost blocate preturile, in timp ce salariile erau lasate sa creasca. O evidenta fatarnicie. Pentru ca, practic, economia continua sa produca inflatie, dar matura politica lucra de zor ca s-o ascunda sub pres. Inflatia reprimata s-a dovedit insa mai periculoasa decat inflatia fatisa. Pana la urma, gunoiul nu mai incapea sub pres si preturile explodau. Rezultatul: o inflatie si mai mare.
Acum, in 2006, nu mai inghite nimeni minciuni de ti
