Prima data când am vrut sa manânc la Zorbas nu am avut prea mult noroc. Am ajuns inainte de ora 14.00, intr-o zi in care tocmai se executa o curatenie generala. Nu m-am descurajat si am incercat din nou; cu mai mult noroc de aceasta data. Asadar, satisfacuta ca puteam, in sfârsit, sa vad localul despre care o cunostinta imi spusese ca este alegerea perfecta pentru o intâlnire de afaceri, am intrat, iar surprizele placute n-au lipsit. Restaurantele craiovene pe care le-am vizitat pâna acum nu au o receptie, adica biroul acela de la intrare, unde o persoana politicoasa te ia in primire si te conduce la masa pe care ai rezervat-o sau la o masa libera, in cazul in care ai venit pe „nepusa masa“. La Zorbas exista o receptie, cu un receptioner care le ureaza clientilor, cu zâmbetul pe buze, „Pofta buna!“. Mi-am zis ca, intr-adevar, daca vrei sa faci impresie buna cuiva pe care ti-l doresti ca partener de afaceri poti sa-l inviti la Zorbas. O data intrata, am ramas placut impresionata si de aranjamentul mobilierului, scaune si mese din lemn si niste canapele de-a lungul peretilor, decorate, pentru o nota de intimitate, cu câteva pernute „aruncate“ ici-colo. Ospatarul m-a luat in primire de indata ce m-am hotarât sa intru intr-una din incaperile restaurantului. Gurile rele imi spuneau ca restaurantul a fost compartimentat pentru clienti de diferite clase sociale. Daca te duci la masa fara cravata si costum, obligat-fortat intri intr-o anumita sala. Nimic mai neadevarat: imbracata in blugi si cu un pulover lejer, am intrat exact acolo unde am vrut eu, fara sa ma simt presata in vreun fel in alegerea mea. Mi s-a prezentat meniul si, dat fiind ca nu ma prea pricep la bucataria greceasca, l-am rugat pe ospatar sa ma ajute sa aleg ceva din meniul extrem de bogat. Mi s-a recomandat un platou Zorbas, bogat (poate prea bogat) in carne de porc (cotlet la gratar), pui (sub forma de fr