Multi dintre cititorii nostri si alti romani care au vazut inventarul bijuteriilor, tablourilor, obiectelor de arta, de cult si din metale pretioase ale dlui Miron Mitrea au ramas stupefiati, nu numai din pricina imensei averi de opere artistice, ci si de preturile neverosimile cu care au fost achizitionate. Cum poate un roman de azi, muncind cinstit si, sa zicem, foarte bine remunerat, sa adune atatea bunuri, basca banii depusi in banci sau tinuti in saltea ori in ciorap? Nepatrunse sunt caile interminabilei noastre tranzitii catre nu se stie ce! Asaltati de apelurile cititorilor ziarului, am incercat si noi sa invatam cum se incropeste o colectie de arta, mai ales ca preturile de achizitionare declarate de dl Mitrea sunt relativ accesibile. O alta matusa Tamara? Am stat de vorba cu mai multi artisti plastici, comentand lista lui Mitrea. Unii au fost de parere ca este atat de evident ca preturile sunt desumflate incat nu mai trebuie facuta nici o investigatie in acest sens. Totusi, am insistat. Iata ce ne-a spus un sculptor, membru al UAP: "Oricat de greu ar fi de crezut, acest Mitrea nu este o simpla manivela, ci provine dintr-o familie buna, in sensul de instarita si de bun-gust. El a fost un fel de terchea-berchea in tinerete, dar ceva-ceva tot s-a prins de el in familie. Declarand aceste preturi de achizitionare, ori ii crede pe toti romanii analfabeti, ori a vrut sa dea impresia ca, pe undeva, exista tablouri care se pot lua aproape gratis. Mai mult ar costa transportul lor. Intr-un fel, basmul acesta seamana cu celebra mostenire a matusii Tamara". Daca e asa, declaratia de avere a deputatului Miron Mitrea, din 29.12.2005, nu poate fi o dovada de modestie, ci un fapt mult mai grav, care cade sub incidenta Legii nr. 115/1996, modificata, articolul 36 fiind foarte limpede: "Fapta persoanelor prevazute la art. 2 de a face declaratii de avere care nu corespund