Zilele trecute, Cotidianul a publicat o ancheta realizata de Catalina George sub titlul Ce carti nu citesc scriitorii si criticii literari romani. Din raspunsurile invitatilor reiese foarte clar „inapetenta“ acestora pentru genul SF.

Unii si-au declarat incompatibilitatea cu genul, altii si-au asumat prejudecatile, altii s-au situat pe o pozitie superioara, deasupra literaturii „de nisa“. Foarte putini s-au referit concret la ce-i deranjeaza sau la ce considera non-valoare, oferind argumente critice.

Recunosc ca din partea criticilor ma asteptam la mai mult. in nici un caz la ignorarea unui gen. Cartile pot fi bune sau proaste, indiferent de incadrarea lor intr-un gen sau altul (in cazul in care granitele dintre genuri pot fi foarte clar definite), si eu cred ca despre carti e vorba, la urma urmei.

Literatura SF pare sa aiba putini fani printre scriitorii romani. Radu Cosasu o evita, la fel si proaspatul debutat de Polirom Catalin Lazurca: „Nu citesc romane SF, fiindca, citind vreo duzina, n-am intilnit in ele nimic care sa nu-mi poata fi povestit de un prieten“.

Lasind la o parte genialitatea poporului roman afirmata macar in ultimii 2050 de ani (s-or mai fi adunat vreo douazeci-treizeci la astia), y compris a amicilor domnului respectiv, care amici, evident, ar fi putut scrie... sa zicem trilogia martiana a lui Kim Stanley Robinson sau Neuromantul lui Gibson, dar n-au facut-o pentru ca nu da bine la CV, scenariul ar fi cam asta: intru intr-o librarie, iau zece romane, le citesc, se intimpla sa nu-mi spuna nimic si decretez: sa-i ia naiba pe scriitorii astia, ca habar n-au sa scrie (nu dau nume pentru ca, orice nume as da, mi se va spune „da’ tocmai pe-ala te-ai gasit sa-l iei de etalon?“). Asa pot sa zic si eu: ce sefeuri o fi citit domnul de a tras o concluzie atit de categorica? Oricum, m-am convins de mult ca romanele SF bu