A luat fiinta Institutul pentru Studierea Crimelor Comunismului, avandu-l ca presedinte pe Marius Oprea, reputat istoric, autor al unor carti exceptionale, un om care nu numai ca a cercetat arhive, a citit, s-a informat, dar in egala masura este si o persoana real angajata intr-o asemenea misiune importanta si dificila. La 16 ani de la caderea regimului Ceausescu, incercam si noi sa intram MORAL in randul lumii. Am intrat in NATO, dar cum? Cu bocancii si epoletii vechilor securisti, care au fost vacsuiti, vopsiti, retrasati. Capacitatea noastra de a ne deghiza a fost, este formidabila. Nici un spiridus al prefacatoriilor nu ne-ar putea intrece. Am discutat de-a lungul timpului cu multi oameni pentru a intelege daca pentru Romania din '90 incoace mai exista si ALTA cale decat cea deja parcursa. Sceptici si relativisti cum suntem, mancand mierea amara a resemnarii, ridicam din umeri. Daca asa a fost, inseamna ca asa a trebuit sa fie si nu altfel. Probabil, despartirea adevarata a apelor in tara noastra, separarea raului de bine, punerea in aplicare a deja legendarului Punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara nu ar fi putut avea loc decat in conditiile in care Securitatea si Armata nu l-ar fi parasit pe Ceausescu in ceasul al 12-lea si orasele Romaniei ar fi devenit adevarate Tien An Men-uri. Cand nu 60.000 ar fi fost - nefericita cifra a manipularii care ne-a facut atat rau -, ci 600.000 de morti, cand nu ar fi existat familie in tara care sa nu fi avut mortul ei, ranitul, mutilatul, arestatul ei, atunci intr-o tara ca a noastra inclinata mai mereu spre compromis, impaciuitorism si spalarea mainilor prin murdarirea caracterelor, asemenea lucruri nu ar mai fi fost posibile si cu siguranta am fi iesit purificati gratie uriasei jertfe. Sa-mi fie iertat patetismul care suna atat de jalnic acum, la inceput de an 2006, dar tocmai ca un asemenea institut sa nu esueze, altfe