Un lucru este cu totul deranjant la PSD. Bogatia materiala a principalilor lideri sau cel putin a celor mai vizibili dintre ei. Sint atit de bogati si la un moment dat au avut atita putere incit ar trebui sa li se faca rusine de ei insisi si de propria doctrina. Este de prost gust sa faci atitia bani si sa te declari de stinga. De unde, ma’ nene, atita banet? Si asa apare dilema: ce au facut pesedistii cit au avut guvernarea? Si nu ne referim aici doar la 2000-2004, care nu a reprezentat decit cireasa de pe tort in ceea ce priveste delapidarea pe scara larga. Marile afaceri, marile furaciuni s-au facut intre 1990 si 1997. Dar asta este deja istorie, e drept, cu implicatii la zi.
Sa revenim insa la ideea de social-democratie pe care si-o asuma PSD. Este exact ca in cazul vorbei noastre romanesti sa faci ce zice popa, nu ce face popa. De exemplu, popa social-democratilor zice ca ei, pesedeii, ar face bine sa limiteze puterea claselor sociale avute. Dar ei ce fac? Pai, o limiteaza sufocind „clasele“ cu ajutorul administratiei publice, locale si centrale, si, ca sa se asigure ca nu o sa mai aiba probleme cu astia avutii, iau avutia la ei ca sa o pastreze si sa fie siguri ca ceilalti nu vor mai pune mina pe ea. in decalogul social-democrat se zice ca proprietatea acumulata prin incalcarea legii este un atentat la libertatea si bunastarea celorlalti.
Pai, cuvintul „atentat“ inseamna, in mare, o actiune criminala, o distrugere a unei stari de fapt, o rasturnare sociala. Este un cuvint dur. Si daca ar fi sa ne luam dupa ce zice popa social-democratilor, asta ar insemna ca PSD este partidul teroristilor propriilor valori; partidul care ii terorizeaza si pe cei care cred in valorile umaniste ale stingii.
Este de prost gust sa-i auzi pe Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Ilie Sarbu, Mircea Geoana vorbindu-ti de idealul socialist, d
