decât să fii la momentul potrivit la uşa Parchetului şi gata materialul: picanterii din declaraţiile inculpaţilor şi imagine generoasă cu mai-marii zilei aplecându-se spăşiţi, cu buletinul decât să fii la momentul potrivit la uşa Parchetului şi gata materialul: picanterii din declaraţiile inculpaţilor şi imagine generoasă cu mai-marii zilei aplecându-se spăşiţi, cu buletinul în mână, la ghereta jandarmului de la intrare. N-ar trebui să ne plângem. Dar, oare, n-ar trebui să ne punem şi întrebări despre cum se ajunge la acest show servit? Am atins, cu siguranţă, şi acest moment.

Presa nu poate fi acuzată, în general, că ar ţine partea învinuiţilor doar pentru că au nume celebre. Dimpotrivă, presa a fost aceea - şi Adevărul a stat întotdeauna în prima linie - care a semnalat potlogăriile demnitarilor, ale potentaţilor zilei sau ale lumii interlope. Justiţia a fost încurajată implicit să-şi facă datoria, a avut un ajutor permanent, inclusiv prin oferirea de date şi probe. Ce vedem însă astăzi este o impotenţă a justiţiei în a gestiona actul justiţiei. Că nu are instrumentele necesare, pregătirea profesională adecvată, că nu are girofar sau tehnică de calcul, asta deja nu mai este o problemă a contribuabililor, este una a statului. Cazul Patriciu este dus până într-o zonă extrem de periculoasă, aceea a discreditării totale a justiţiei, mai mult decât a fost în anii trecuţi. În plus, atrage o nemeritată stare de nesiguranţă în întreg mediul de afaceri. Justiţia arată că nu e capabilă să prindă marii rechini. Nu poţi să ţii un om de afaceri într-o permanentă anchetă, ani de zile, fără să te apropii măcar de un proces la tribunal. Trecând peste viciile de procedură ale procurorilor, amendate tot de colegi din justiţie - judecători -, motivaţia cererii arestării lui Patriciu întrece orice închipuire: Patriciu trebuie dus la zdup pentru a nu mai da interviuri care să inf