ACVARIUL CU PISICI Vrem nu vrem, avem vedete. Ca orice lucru de pe lumea asta, vedeta este alcatuita din doua parti principale: ambalaj si continut. Intr-o lume civilizata, asezata in niste rosturi firesti, ambalajul si continutul isi vad fiecare de treaba lor.
Treaba ambalajului este sa atraga atentia asupra continutului, deci ii este, cumva, subordonat. Treaba continutului este sa se manifeste, nu sa doarma-n post. La noi, lucrurile stau exact invers: continutul doarme sau nu exista, iar ambalajul se vinde in stare pura, pe post de marfa, prin aplicarea ad literam a proverbului "reclama e sufletul comertului". Reclama e si ea tot un fel de ambalaj, dar ceva mai virtual... Cu timpul, noi, consumatorii, ne-am obisnuit sa consumam numai amblaje. Ba chiar am inceput sa facem alergie, daca gasim in ambalaj vreun strop de continut. Sa luam un exemplu la intamplare: Nicoleta Luciu. Vedeta (ca e vedeta, n-avem ce face!) are un ambalaj de nota 10, dar n-are continut. Adica n-are talent. O avea ea, talentele ei, in particular, dar acestea nu tin de statutul de vedeta. Are si un suflet bun, printre altele, dar nici asta nu intereseaza pe nimeni. Ceea ce ne intereseaza, in cazul de fata, este ceea ce vedem la televizor. Iar ceea ce vedem ne place... O sa spuneti ca incep sa ma contrazic. Nu, pentru ca nu invinuiesc pe nimeni. Nicoleta face bine ceea ce face si noi ne simtim bine privind-o. Intrebarea este: se poate misca Nicoleta Luciu de sine statator? Ce stie ea sa faca singura, in termenii conceptului de vedeta? Nimic. E o fermecatore papusa cu cheie, o inventie tv de unica folosinta. ACVARIUL CU PISICI Vrem nu vrem, avem vedete. Ca orice lucru de pe lumea asta, vedeta este alcatuita din doua parti principale: ambalaj si continut. Intr-o lume civilizata, asezata in niste rosturi firesti, ambalajul si continutul isi vad fiecare de treaba lor.
Treaba ambalajului e
