Daca incerci sa pui in acelasi creuzet o seama de ingrediente cum ar fi deontologia profesionala a psihanalistilor, traditionalismul social si culinar al evreilor, pictura, viata tumultuoasa din Manhattan, criza varstei medii a unei femei tocmai iesita cam sifonata dintr-un divort, amestecul risca sa frizeze imposibilul.
Iar daca mai e vorba si despre o comedie, atunci indoielile sunt si mai mari. Ben Younger a riscat insa, a intins panza pe sevalet si a pictat un film „cool", ce-i drept, adaugand acestei compozitii doua ingrediente exotice: Uma Thurman si Meryl Streep.
Doua nume sonore, dar care, puse pe afisul unei comedii, sunt de natura sa provoace grimase. Mai ales ca filmul „Cu dragostea la psihiatru" nu are nimic in comun cu „Kill Bill" si nici cu stilul lui Tarantino, cel care a inventat-o practic pe Uma, iar Meryl Streep este pur si simplu… Meryl Streep.
Luat la bani marunti, filmul nu este nici o comedie de situatie, chit ca intriga se bazeaza tocmai pe „schizofrenia" Lisei Metzen, un psihiatru sau psiholog (nu rezulta foarte clar) care una spune in cabinet si alta fumeaza acasa, si nici o insiruire de dialoguri spumoase, de poante reusite sau de gaguri cu staif.
Din acest motiv este evident ca succesul peliculei rezida din faptul ca regizorul si scenaristul sunt una si aceeasi persoana. Si, pe cale de consecinta, personajele sunt impecabil construite. Mai mult, nu ne intalnim cu una dintre acele situatii cand anumite roluri par concepute in mod special pentru actorii care le interpreteaza.
Dimpotriva, avem parte de surprize, evident placute: Meryl Streep este o evreica habotnica, dar care trezeste instantaneu simpatie, Uma Thurman se comporta de parca ar fi avut si in realitate cel putin doua-trei relatii cu barbati mult mai tineri decat ea, iar Bryan Greenberg intruchipeaza perfect arhetipul baia
