In bataie de joc, unor militieni mult prea zelosi li se atribuia, inainte de 1989, pe langa clasicul "tablagiu" si un apelativ mult mai haios : "mama lu' proces-verbal" (asta trecand peste faptul ca Romania e, probabil, singura tara unde actele de constatare se numesc procese verbale, desi ele sunt scrise). Prin analogie, Romania ar putea fi denumita, studiind istoria legislativa a ultimilor ani "tara lu' ordonanta de urgenta". Dandu-si seama de aberatiile legislative si chestiunile la limita penalului, consfintite prin aceste instrumente de legiferare, presedintele Basescu cerea retroactiv analizarea a ceea ce au insemnat ultimii zece ani din punct de vedere al legislatiei, pentru depistarea si inlaturarea anomaliilor.

Cu toate acestea, chiar la inceputul acestei luni, mai precis pe 13 februarie, printr-o hotarare de guvern se consfinteau semnificative reduceri de taxe vamale la niste produse de import gen branza camembert, cognac grecesc de colectie, vinuri de Porto si Bordeaux si lista poate continua. Trecand peste "oportunitatea" unui astfel de act legislativ, te poti intreba, fireste, cui foloseste si ce beneficii are Romania din faptul ca protipendada isi va cumpara mai ieftin vinul de 500 de euro sticla, asociat cu delicatesele culinare de rigoare, sponsorizate partial din banul contribuabilului. Si de aici o intreaga discutie despre ordonantele de urgenta si hotararile de guvern de profil, care in ultimii zece ani reglementau scutiri de taxe vamale temporare, gen o saptamana sau o luna. Evident, pentru cunoscatori. Cine stie castiga. Fanii ordonantelor Succesiv, in rapoartele de tara pe ultimii ani, Comisia Europeana avertiza asupra pericolului unei guvernari prin ordonante de urgenta. Dandu-si seama, in ultimii trei - patru ani ca pot fenta Parlamentul, evitand trambaleala prin Camera Deputatilor si Senat a unui act normativ apropiat sufletului lor, g