RETETA DE VEDETA Ma pomenesc iar in bucatarie! Daâ nu dâaia cum aveti voi pâacasa. E una cu ditai masa de lucru, cu lumina din plin (si cineva e responsabil chiar cu asta) si cu scaune sa stati si sa va uitati cum "bucatari" priceputi va dau sa gustati ceva bun, de fiecare data arata altfel, chiar daca se cheama la fel. E 14 februarie. Bun timp mi-am gasit sa-i intervievez despre iubire! Sunt in sala de spectacol de la ARCUB. Sarbatorita de azi, regizoarea Alice Barb, si sarbatoritul de maine, actorul George Ivascu, sunt indragostitii de serviciu. Undeva, pe scena, "Usa". Iar Matei Visniec e in spirit cu noi. Dar intai treaba si-apoi distractia. Deci...
AMINTIRI. "Prima mea amintire din bucatarie cred ca este legata de mirosul clatitelor pe care mama le facea", incepe despre ale bucatariei nostalgii Alice. "Cred ca aveam vreo 3 ani si jumatate. Erau cele mai bune clatite pe care le-am mancat vreodata. Si inca sunt! Din cauza asta cred ca eu nici nu fac clatite. Am incercat, sincer, dar nu mi-au iesit niciodata, asa ca am renuntat. Dar nu-i nimic. Cand mi se face dor, mananc la mama."
Ma uit cu coada ochiului la domnuâ.
"Mama imi povesteste, dar eu nu mai tin foarte bine minte, ca atunci cand eram mic, intram peste ea in bucatarie", nu se lasa mai prejos George si raspunde la poveste cu poveste. "Imi puneam un sortulet, scoteam toate oalele si cratitele din dulap si ziceam, rarait cum eram atunci, «eu sunt bucatar»." Copil... Cand s-a facut mare nu i-a mai placut sa se joace in bucatarie, asa ca joaca pe scena. "Dar tot bucataria m-a salvat si de defectul asta de vorbire, pe langa faptul ca era locul meu de joaca. Cand voiam ceva, mama imi spunea «zi mar» sau «zi prajitura» si nu ma lasa pana nu pronuntam corect. Apoi imi dadea marul sau prajitura si ma lasa la joaca.
Apoi, o alta amintire, dar foarte vie, e mirosul cozonacilor pe
