Dar tragica istorioara e doldora de subintelesuri si, straduindu-ma s-o explic, "eu cred asa", vorba Vitoriei Lipan: cainele acela aciuat pe langa Palatul Victoria, care s-a infruptat criminal din pulpa ghinionistului japonez, nu era de fapt un caine. Cred, mai degraba, ca atacatorul era o sluga de-a Basescului, deghizata caineste si trimisa in misie ordonata la Guvern sa "fileze" cu cine stau la masa ministrii oranj Venit in Bucuresti din tara Soarelui Rasare, samuraiul sfasiat de maidanezul mioritic n-a banuit defel ce-l asteapta aici, la noi, unde "autosuspendarea" e asemuita de politicienii aborigeni cu un "harakiri" exemplar si public. De un’ sa stie, sarmanul, ca romanul e frate cu raul, ramul si dulaul comunitar, pe cand el, "dusmanul" de strain!... In pliantele de prezentare a tinutului carpato-danubiano-pontic nu se sufla un cuvant despre jivinele lasate in voie pe strazile gaurite si pavate cu nestemate de excremente "ecologice". Europa creponatei B.B. ne-a mustruluit sever ca eutanasierea dobitoacelor abandonate e o barbarie de-o intolerabila cruzime in lumea de azi. Eutanasierea omului de catre caine e insa permisa si scuzabila la urma urmei! Si s-avem rezon, exista pe Glob organizatii si fundatii dispuse sa-l apere pe om impotriva cainilor slobozi sau turbati? Sa fim seriosi. Frustratii astia care alearga bezmetic cu pungile pline de salam si bucaturi de paine spre haitele flamande dintre blocuri, nu-si mai iubesc de mult semenii. I-au parasit definitiv si-i maraie cu ura, in graiul latrat al noilor tovarasi, de a caror gudurare sunt dependenti. Niste suflete abandonate si instrainate in imensitatea asfaltica, ostila si depresiva... copii ai dezamagirii felurite, goniti din bucurie de infrangeri disperate si lasitati toante, niciodata pregatiti sa-si ajute aproapele biped... o adunatura beteaga, dospita la caldura tevii de esapament... o ceata orf