Cu aerul sau timid, de baiat bine crescut si la locul lui, Daniel Morar a reusit sa enerveze mai toata lumea politica, intorcind pe dos ierarhii, fara sa-i fie frica de razbunarea celor foarte sus-pusi pe care-i deranjeaza. in peisajul public autohton, pare inexplicabila logica procurorului de provincie caruia i se ofera o functie importanta in capitala si care, in loc sa se puna bine cu marimile politice, pentru a se aseza mai confortabil in fotoliu, prefera sa-si faca treaba, luindu-se la trinta pe tacute cu personaje de rang inalt.
Pentru multi, strategia sefului DNA (Departamentul National Anticoruptie) de a deschide simultan razboi pe toate fronturile (cu toate partidele, fie ele in opozitie sau la putere) pare de asemenea riscanta, daca nu sinucigasa de-a dreptul. Daniel Morar nu-si face, insa, probleme. Sigur pe el, ca un student silitor, care nu poate fi prins cu lectia neinvatata, Morar lungeste de la o zi la alta lista demnitarilor cercetati pentru coruptie. Stie ca daca se tine de litera legii nu poate gresi si, daca nu greseste, poate termina pina in mai (cind are loc Raportul de tara al Comisiei Europene, prin care se hotaraste daca Romania adera la 1 ianuarie 2007 sau mai tirziu) cele patru-cinci dosare de mare coruptie, dupa cum a promis anul trecut.
Nu e sigur daca dl Morar stie cum pot fi barate loviturile sub centura, daca a invatat sa se fereasca de darurile otravite si de reaua intentie a celor din jurul sau. Dar, mai ales, nu e sigur ca Daniel Morar isi va putea duce la bun sfirsit mandatul de trei ani cu care a fost investit.
Posibilitatea schimbarii lui a aparut oarecum pe neasteptate la intilnirile pe care le-a avut presedintele Basescu cu liderii partidelor parlamentare, pentru a-i convinge sa voteze ordonanta de infiintare a DNA. Desi in aceasta ordonanta nu este specificat modul de numire a sefului Departame
