Traian Basescu, asa intuitiv cum se arata, este un personaj abil, inteligent, obisnuit cu puterea. Ultimii 16 ani l-au prins ori la varful sistemului politic de putere, ori pe post de spin foarte ascutit in coastele guvernantilor. De cand a depus juramantul pe Constitutie, cu exceptia actiunilor obligatorii de politica externa si a celor ce tin de imaginea sa de presedinte-jucator, actiunile publice ale presedintelui vizeaza cu precadere restructurarea serviciilor de informatii si reforma Justitiei. Ultima declaratie a fostului premier Nastase, potrivit careia (in timpul mandatului sau) s-ar fi opus arestarii lui Traian Basescu, arunca intr-o noua lumina induiosatoarea lupta a clasei politice pentru independenta actului de justitie. Coroborate cu actiunile telefonistice de anul trecut ale actualului premier Tariceanu in sprijinul vechiului sau prieten Patriciu, spusele autosuspendatului presedinte executiv PSD devoaleaza o realitate cruda, pe care toata lumea o stie, dar nimeni n-are puterea s-o recunoasca. Indiferent de culoarea sa politica, orice partid/alianta care accede la osul gros al guvernarii face tot posibilul sa se asigure ca tine-n mana strans parghiile prin care-i poate controla pe inamovibilii si sensibilosii magistrati. Beneficiile sunt evidente: indulgenta pentru clientii politici si gasca aferenta de partid, lipsa de intelegere fata de dramele existential-penale ale adversarilor, sprijin in "nobila" actiune de asanare a mediului economic prin preluarea din mers si in beneficiul propriu a afacerilor antecesorilor in functii.

Trebuie sa fii naiv sa-ti inchipui ca exista vreun politician roman care sa-si doreasca din adancul fiintei sale existenta unui corp de magistrati incoruptibili, verticali, profesionisti. Adevarata putere o reprezinta - oriunde in lume, nu descoperim noi, romanii, apa calda de la bloc - controlul justitiei si al servici